Tartă de migdale / Tarta de almendras (Tarta de Santiago)

*** 12 octombrie este Día de la Hispanidad, Ziua Națională a Spaniei. Așa am ales eu să sărbătoresc. ***

Am făcut anul 4 de facultate în La Coruña, orășel pe malul Oceanului Atlantic, în comunitatea autonomă Galicia. A fost unul dintre cei mai plini ai din viața mea, din multe puncte de vedere - cultural, social, dar și gastronomic. În acea perioadă am descoperit bucătăria spaniolă, care mi-e, mai mult decât orice altă bucătărie, foarte aproape de suflet - fructele de mare proaspete, aromele meditaraneene din minunata paella, jamonul iberic delicios, bocadillos cu pâine pufoasă, tortilla española care merge în orice moment al zilei, nu doar la micul dejun, și, bineînțeles, deserturile - churros cu ciocolată, crema catalana, flan de huevos... Ah, ce dor mi s-a făcut de Spania și ce poftă am de o paella autentică!

Primul dulce spaniol cu care am făcut cunoștință, cumva și prin prisma faptului că locuiam în Galicia, a fost Tarta de Santiago. Am gustat-o la mama ei acasă, în Santiago de Compostela, superb orășel medieval, în a cărui catedrală este mormântul Apostolului Iacob. Sunt multe de povestit despre Spania, despre Galicia și despre tot ce am trăit și văzut acolo, dar acesta este, până la urmă, un blog culinar, așa că mă voi limita la rețeta de astăzi.

Tarta de Santiago, sau Torta compostelana, este un desert tradițional al bucătăriei galiciene, specifică orașului Santiago de Compostela. Originile acestui preparat se pierd în negura timpului, desertul datând încă din perioada medievală. În martie 2006, Uniunea Europeană a inclus această tartă în registrul produselor cu denumire de origine controlată, iar pentru a putea fi astfel calificată, o tartă trebuie să fie produsă în comunitatea autonomă Galicia și să conțină cel puțin 33% migdale (care, și ele, trebuie să fie de o anumită varietate).

Tradițional, tarta se coace în formă rotundă și are „imprimată” deasupra „la cruz de Santiago” - crucea Sfântului Iacob. Proporția ingredientelor - migdale, zahăr și ouă - este de (cel puțin) 33-33-25, restul fiind aromele. Tarta nu conține deloc făină și poate fi aromatizată cu coajă de lămâie, scorțișoară, vin dulce sau alte băuturi alcoolice (orujo, brandy etc).

Rețeta pe care am urmat-o este cât se poate de tradițională, nu am schimbat absolut nimic la ea. Evident, nu am denumit-o Tarta de Santiago, căci am copt-o în formă de floare și nici nu este decorată conform tradiției, dar acest lucru nu impactează gustul, care este foarte fin și absolut delicios. Am păstrat și metoda de preparare, adăugând ouăle întregi, dar se poate pregăti și cu albușurile bătute spumă, pentru mai mult lift și o textură mai lejeră. Deși nu există tartă de Santiago autentică care să nu fie densă și umedă.

Ingrediente (pentru o formă de tort de 22 cm, ~8 porții)

4 ouă mari

250 gr migdale măcinate

250 gr zahăr tos

opțional, coaja de la o lămâie

opțional, 1/2 de linguriță de scorțișoară

opțional, un shot de vin dulce/orujo/brandy/amaretto

puțin zahăr praf, pentru ornat

un cubuleț de unt, pentru uns vasul de copt

Pentru a nu greși proporțiile, cel mai bine e să cântărim mai întâi ouăle, pentru că greutatea acestora diferă în funcție de mărime. Ouăle pe care le-am folosit au avut 228 de grame, ceea ce a însemnat un 30% din cantitatea totală de ingrediente, ceea ce a fost numai bine.

Timp de pregătire: 10 minute

Timp de coacere: 40 de minute

Preparare

Preîncălzim cuptorul la 160 de grade C pe funcția cu ventilație, sau 180 de grade C dacă nu avem funcția cu ventilație. Pregătim o formă de copt cu pereți detașabili (eu am folosit una din silicon), ungând pereții cu puțin unt.

Mărunțim migdalele cu ajutorul unei râșnițe de cafea sau în robotul de bucătărie. Alternativ, se poate cumpăra direct făină de migdale, dar eu prefer să le râșnesc acasă, deoarece pot controla granularitatea. Am împărțit migdalele în două - o parte (cam 2/3) le-am râșnit mai fin, aproape făină, iar pe restul le-am măcinat mai mare, pentru a da textură prăjiturii. Migdalele pot fi fără coajă sau cu coajă, singura diferență fiind culoarea finală a preparatului.

Prăjim câteva minute migdalele măcinate în cuptor, pentru a-și lăsa uleiurile și a da un gust și o textură mai faină tartei.

Într-un bol mai mare, amestecăm zahărul cu migdalele. Peste acestea adăugăm ouăle întregi, unul câte unul, amestecând bine cu o spatulă sau cu telul după fiecare adiție. Nu e nevoie să folosim mixerul la această rețetă. La final, adăugăm și aromele - eu am folosit coajă de lămâie și o linguriță de scorțișoară (de obicei pun mai multă scorțișoară în preparate, pentru că o ador) -, amestecând tot cu spatula.

Aceasta este metoda tradițională de pregătire a tartei. Preparatul nu va crește în cuptor, vom obține o prăjitură subțire (a mea a ieșit puțin mai înaltă pentru că forma de copt are diametrul mai mic de 22 cm).

Alternativ, pentru cine dorește un produs mai aerat - deși, repet, nu mai e aceeași prăjitură! -, se pot separa ouăle. Se bat albușurile spumă tare, apoi se încorporează ușor, cu spatula, cu mișcări de sus în jos, în gălbenușurile bătute puțin cu furculița. Zahărul și migdalele se adaugă în ouă, apoi aromele.

Turnăm aluatul în forma de copt pregătită deja. Dăm la cuptor pentru aproximativ 40 de minute, sau până când tarta trece testul scobitorii. Lăsăm tarta la răcit înainte de a o scoate din formă, pentru a nu se sfărâma.

Înainte de servire, pudrăm tarta cu zahăr pudră din belșug. Tarta se servește rece.

Informații nutriționale

Total: Kcal: 2836 | Carbohidrați: 312g | Grăsimi: 147g | Proteine: 81g | Zaharuri: 267g

Per porție: Kcal: 355 | Carbohidrați: 39g | Grăsimi: 18g | Proteine: 10g | Zaharuri: 33g