Pricomigdale

Nu am fost niciodată mare fan al dulciurilor de cofetărie. Mereu alegeam diplomat sau cremșnit când trebuia să merg la vreo cofetărie, pentru că nu erau atât de dulci ca majoritatea, nu neapărat pentru că m-am omorât vreodată cu ele. Ce-i drept, nimic nu s-a putut compara vreodată cu prăjiturile făcute de mama și bunicile mele.

Mai puțin pricomigdalele. Nici una dintre femeile copilăriei mele nu a făcut vreodată pricomigdale (deși se făceau destule fursecuri la noi în familie, nu pot să mă plâng!) și sunt, cred, singurul dulce de cofetărie pe care l-am adorat dintotdeauna. Aroma lor subtilă de migdale, textura lipicioasă, mijlocul moale, care era întoteauna un indiciu al prospețimii lor - toate acestea m-au încântat de la prima îmbucătură.

Nu știu exact de ce nu se făceau pricomigdale la mine în familie, pentru că nu-i cine știe ce mare filosofie. Probabil pentru că mama și bunicile mele aveau deja atât de multe rețete de fursecuri în repertoriu, că nu mai simțeau nevoia. Sau poate pentru că trebuia mai apoi să te gândești ce să faci cu gălbenușurile rămase. Cert este că nu există dată să trec pe lângă o cofetărie care vinde așa ceva și să nu cumpăr o pungă plină.

Rețeta clasică este cu nuci, numele acestor fursecuri fiind dat mai curând de aromele folosite (esență de migdale) decât de ingredientul principal. Eu le prefer, totuși, cu migdale măcinate, pentru a face cinste numelui și, evident, pentru aroma specifică.

Ingrediente (~300 gr pricomigdale, 2 tăvi de cuptor)

200 gr migdale măcinate (sau miez de nucă măcinat)

300 gr zahăr tos

6 albușuri

30 gr făină

1/2 linguriță extract de vanilie

1/2 linguriță extract de migdale

puțin zahăr pudră

În compoziție se mai poate adăuga o lingură de Amaretto, dacă aveți așa ceva prin casă. Ies demențiale!

Timp de pregătire: 10 minute

Timp de coacere: 20 de minute

Preparare

Preîncălzim cuptorul la 170 de grade C și pregătim o tavă de copt (de aragaz), tapetând-o cu hârtie de copt.

Amestecăm zahărul și albușurile într-o crăticioară și punem la foc mediu pentru 2-3 minute, amestecând în continuu, până ce se formează spumă albă. Luăm cratița de pe foc și adăugăm migdalele măcinate (sau miezul de nucă). Punem din nou cratița pe foc, amestecând în continuu, până ce începe se înfierbântă (nu trebuie să fiarbă!) și se îngroașă compoziția.

Luăm cratița de pe foc și continuăm să amestecăm, până ce se răcește compoziția. Acest pas poate fi făcut și cu mixerul, pornit la viteză mică. După ce ajunge la temperatura camerei, adăugăm făina, vanilia și esența de migdale (câteva picături, este de obicei foarte concentrată și prea multă poate da un gust neplăcut fursecurilor). Amestecăm bine până ce se încorporează tot.

Formăm fursecurile în tava de copt, cu ajutorul unui poș sau cu lingurița, dându-le o formă rotundă. Lăsăm cam jumătate de centimetru distanță între ele, pentru că își vor mări volumul la copt (se vor întinde). Pentru a împiedica să se lățească prea tare, le putem pudra cu puțin zahăr pudră, care va forma și o crustă lucioasă deasupra, dând un aspect mai frumos.

Dăm tava la cuptor pentru 20 de minute, la funcția cu ventilație (fursecurile nu trebuie să se rumenească prea tare, deoarece se vor întări pre atare - pricomigdalele „corecte” trebuie să rămână ușor cleioase la mijloc). Lăsăm la răcit înainte de a le desprinde de hâtria de copt, pentru a nu le sfărâma.

Putem să lipim câte două pricomigdale între ele, cu cremă de ciocolată sau gem. Mie îmi plac simple.

Pricomigdalele se pătrează mult timp, chiar și o lună, în recipiente închise ermetic. Dar cine poate să se abțină atât de mult timp?

Informații nutriționale*

Total: Kcal: 2686 | Carbohidrați: 351g | Grăsimi: 111g | Proteine: 77g | Zaharuri: 308g

*pentru întreaga cantitate